Industria cinematografică a fost dintotdeauna locul în care diverşi indivizi şi-au defulat anumite trăiri. Bizarerii adunate sub titulatura de film artistic au ajuns pe marile ori micile ecrane. Este evident că orice subiect posibil a fost abordat în forme multiple. Cu toate acestea, în ultimul timp s-a ajuns la un punct în care tembelismul devine reţetă. Nu ştiu dacă şi pentru public dar în orice caz pentru “marii” regizori şi scenarişti de prin L.A. Toate parodiile de prost gust, eternele “glumiţe cu adolescenţi” şi-au făcut loc, nemeritat, în rândul filmelor.
Spre exemplu, o idioţenie fără margini, sub numerle de “All babes want to kill me” (adevărat, film din 2005, însă abia acum a ajuns pe mâna mea) m-a oripilat. Probabil că ţinînd cont de titlu, nu trebuia nici măcar să dau click, dar…curiozitatea m-a împins. Mă gândeam ce “supărare” mai pot ”băieţii” să scoată. Şi nu m-am înşelat…a fost horror. Dar nu de ăla clasic cu monstruleţi, drujbe şi zoombie. Nu. Cu nişte personaje vai mama lor, atât ca interpretare cât şi ca rol şi un subiect de toată jena. Am încercat să mă uit cât mai mult dar nu am reuşit decât vreo oră…şi credeţi-mă, pentru un film ca acesta, m-aş înscrie pe lista de aşteptare pentru Guinness World Record-ul propriu. Nu vreau nici măcar să povestesc, pe scurt, subiectul fiindcă aş pierde timpul degeaba. Însă pentru mine e clar că încă din titlu se pot face clasificări în privinţa a ceea ce merită văzut şi ce nu. Şi astfel de titlu idiot nu putea decât să ascundă un scenariu de aceeaşi teapă.
Aşa că nu merită consumat curentul pentru astfel de pelicule ori, mai rău, banii de bilet. Fiţi cu băgare de seamă, ţepe cinematografice tot mai dese la orizont 
