Zăpuşeala caracteristică sezonului estival într-un duet cu celebra de acum criză economică oferă puţine posibilităţi de relaxare. Aliniat la cerinţele ”pieţii”, m-am “înarmat” cu o bucată ”sănătoasă” de lubeniţă (1 leu kilogramul, n-are legătură cu restul dar tre’ să fiu şi practic) şi ţuşti pe “teveu”. Bănuiam că ştiristele îmi vor zumzăi despre scălzile din luna lui Cuptor, siliconatele adepte ale băilor de soare, “obiceiele” specifice familiilor cu rădăcini comuniste (ştim cu toţi tiparul - mici cu bicarbonat garnisiţi cu “blonde” din belşug) şi ceva “umplutură” de externe.
Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte de obicei cu cea din târg, am păţit-o. Nu…ştiristele erau la servici, zborul spre Republica Dominicană fiind programat abia prin august. Însă rândurile care se derulau pe prompter au ţinut cu tot dinadinsul să-mi înnegrească (pentru a câta oară!) ziua şi să le transforme pe blonduţele de la pupitru în adevăraţi emisari ai durerii. Degeaba încerci să te bucuri alături de puştii ce se răfuiau cu canicula de afară, prin salturi îndrăzneţe în apele cât mai reci ale diferitelor ştranduri ori lacuri, când “apa îşi ia din nou tributul uman” (vorba lu’ tanti prezentatoarea). Lacrimile părinţilor care-şi trimit copii să se răsfeţe în timpul liber şi sfârşesc prin ambulatoriile spitalelor municipale mă chinuie asemenea picăturilor chinezeşti pe frunţile bieţilor încartiruiţi.
Acesta e doar preambulul. Alţi “eroi” se perindă pe micul ecran într-o înlănţuire sinistră a erorilor umane. În dorinţa de a putea mesteca în voie carnea aspră de vânat o cucoană şi-a luat inima în dinţi şi a purces spre o upgradare a danturii. Nu ar fi fost ceva ieşit din comun dacă intenţia bună a duduii nu ar fi trimis-o (şi cu siguranţă pe lovele grele) pe lumea ailaltă. Aţi înţeles bine…nu degeaba se zice că drumul spre iad e pavat cu intenţii bune (de data asta iadul e sinonim cabinetului în care a prestat killer dentista). Cum oare o fi primit drept de practică medicală o persoană care îţi face o lucrare dentară de mare amploare într-un timp mult prea scurt şi într-o zonă nevindecată complet? Sau să fie dorinţa de a acumula cât mai rapid ultimii euroi necesari achiziţionării noului BMW X1?
Şi când credeam că mai rău de atât nu se poate intră în scenă eroii principali. Nişte pseudofiinţe descinse probabil din Neanderthal. Sunt de acord cu precocitatea instalată la generaţiile foarte tinere. Mă pot obişnui şi cu tendinţa generalizată de a îmbrăţişa tainele amorului cât mai iute. Dar la o vârstă preşcolară e prea mult. Şi cînd partenerii de platou sunt părinţii (???) scârba se generalizează. Oi fi eu căzut de nicăieri în lumea cotidiană sau or fi aceste jeguri abjecte care-şi transformă din ce în ce mai des propriile odoare în protagonişti de filme XXX? Doreau să patenteze “familia porno”? Cu siguranţă dilema nu e greu de descifrat. Am intrat într-o zodie canceroasă a manifestării abundente a urâţeniei caracterului uman dar mai sunt şi oameni normali, de bună credinţă (nu mă refer la cea religioasă). Cu siguranţă cei mai mulţi. Poate par căzut dintr-o epocă istorică de tristă amintire dar asemenea creaturi pur şi simplu nu-şi au locul între noi ceilalţi. Nu sunt adeptul exterminării, însă o izolare în condiţii de neimaginat (ceva gen ultimate survival) aş aplica-o fără discuţie.
Mi s-a urât de toate şi de toţi nenorociţii care-şi bat joc de orice urmă de umanitate. Sper să găsim rapid o modalitate cât mai SF-istă de încolonare şi lansare a acestor “loaze” spre străfundurile universului. Poate alţii ştiu ce au de făcut!
