În ciuda inevitabilului disconfort creat de lucrările de amenajare sau modernizare a şoselelor, reţelelor de apă şi canalizare ori a locurilor de joacă pentru cei mici, finalizarea lor ar trebui să readucă zâmbetul pe faţa beneficiarilor. Mă refer la beneficiarii de drept, cetăţenii de rând…că pe faţa celorlalţi “beneficiari” sigur apare rânjetul de satisfacţie alimentat de ”îngrăşarea” nesimţită a conturilor.
În aceeaşi manieră (la modul “aşteptăm dar o să merite”) or fi gândit şi orădenii care timp de aproape o lună s-au lovit de următoarea imagine:
Dacă nu aţi recunoscut locul, vă lămuresc imediat - este intrarea în locul de joacă pentru copii din Parcul ”1 Decembrie”. Lacătul trona nestingherit pe poarta de intrare în spaţiu, singurul deranj fiindu-i provocat de picii nemulţumiţi care scuturau de mama focului grilajul. În rest…odihnă!
Fără nicio discuţie odihna era cuvantul de ordine care a dominat situaţia şi la nivelul angajaţilor antreprenorului. Dacă nu mă credeţi, imaginile următoare vor vorbi de la sine. Nu vă lăsaţi induşi în eroare, nu este vorba despre echipamentele de joacă din poze ci doar despre pavelele sintetice şi ceva nisip aruncate (în sensul bun al cuvântului) pe jos. WATCH IT:
Cam puţin lucru pentru o perioada atât de lungă. Adevăru-i ca muncitorii erau mai greu de găsit decât acul în carul cu fân. Dar aşa-i la noi, oamenii ar fi muncit însă…ba e caniculă, ba e potop, nicicum nu ne lasă natura asta să lucrăm 
Am trecut peste asta şi până la urmă uraaaaaa…s-a deschis, fără schimbări majore (bietele hinte erau la fel de “obosite”, ancora navei centrale a rămas de neurnit – dar asta e o altă “mâncare de peşte” că deh…şi alţii ar mai câştiga nişte bănuţi), dar măcar a dispărut nesuferitul lacăt.
Problema principală se iveşte însă din altă parte. Nu ştiu cum s-o numesc: nesimţire, ignoranţă, hoţie (las la libera alegere) însă “lucrarea” a uşurat bugetul local cu peste 54.000 lei grei de tot, adică peste jumatate de miliard de lei vechi. Şi ne mai întrebăm de ce merge totul atât de prost în ţara asta. Iată un exemplu “sintetic”. Mai bine mergeam în continuare pe nisip (care oricum va acoperi în scurt timp acele pavele) şi, dacă mai pui la socoteala vecinătatea artezienelor, aveam şi briza specifică unui peisaj marin…mult mai ieftin
În rest numai de bine!
